E decembrie în Wicklow: Arinii picurați, mestecenii Primind ultimele raze de lumină, Frasinul rece la care să te uiți. O cometă ce s-a pierdut Ar trebui să se vadă la apus, Acele milioane de tone de lumină Ca un licăr de măceși și măceșe, Și văd uneori o stea căzătoare. Dacă aș putea veni pe [...]

„Îți mulțumesc, indiferent de ce urmează!” Și, apoi, s-a întors Și, așa cum lumina soarelui de pe florile agățătoare Dispare când vântul le-a ridicat în lături, A plecat în grabă de la mine. Nu; orice s-ar întâmpla, O oră a fost luminată de soare, și nici chiar cei mai mari zei Nu aveau ceva mai [...]

Această femeie în capot alb, pe care-l numește neglijeu, Este, pentru moment, stăpâna prietenei mele, Și picioarele albe, delicate, ale câinelui ei alb nu sunt mai delicate decât este ea, Nici însuși Gautier nu ar fi disprețuit contrastele lor în alb În timp ce ea stă pe imensul scaun Între cele două lumânări leneșe Ezra [...]

Nu, nu! Pleacă de lângă mine. Am părăsit-o în ultimul timp. Nu-mi voi strica manșonul cu mai puțină lumină, Pentru că aerul meu are o nouă lumină; Subțiri sunt brațele sale, totuși, m-au legat dinadins Și m-au lăsat ascuns ca o ceață de eter; Ca niște frunze proaspete; ca o claritate subtilă. Ah, am luat [...]

Copacul mi-a pătruns mâinile, Seva a urcat în brațele mele, Copacul a crescut în sânu-mi – În jos, Ramurile cresc în afara mea, ca brațele. Copac ești, Mușchi ești, Ești violete cu vântul deasupra lor. Un copil – atât de sus – ești, Și toate acestea sunt nebunie pentru lume. A girl/ O fată – [...]

Iubito, mergem acasă, Unde lianele cresc dincolo de zăbrele: Vara va sosi înaintea ta Cu picioare de cununiță în dormitorul tău. Săruturile noastre nomade au plecat în lumea-ntreagă: Armenia, bucăți de miere descoperită: Ceylon, spirit verde: și YanTse cu străvechea Lui răbdare, separând ziua de noapte. Și-acum, iubito, ne întoarcem peste marea vuitoare Ca două [...]

Cât de îngrijit doarme pisica, doarme cu lăbuțele și postura-i, doarme cu ghearele-i perverse, și cu sângele său ce nu simte, doarme cu toate inelele – o serie de cercuri arse – care au format strania geologie a cozii sale colorate de nisip. Ar trebui să-mi placă să dorm ca o pisică, cu toată blana [...]

Sunt cimitire singuratice, morminte pline de oase mute, inima filetează un tunel, un tunel întunecat, întunecat: ca o epavă murim până-n însuși miezul, ca și când ne-am îneca în inimă, sau regresul din piele în suflet. Sunt cadavre, lespezi umede pentru picioare, este moarte în oase, ca un sunet pur, un lătrat fără câinele său, [...]