Oboseală
sunt atât de obosit. nici nu știu când am dormit ultima oară cum trebuie. și nu mă refer aici la ora la care mă culc, ci la modul în care dorm. mă trezesc, uneori, pe la 7, nădușit, transpirat. îmi dau seama cât de mult îmi lipsește un ce. acel ce ce mă face să [...]
aforisme prelun-gite
Când trăiesc întins pe pat, privind tavanul alb, crăpat, îmi vin în minte pasaje din cărțile citite, drumurile bătute. Și-mi pare că întineresc subit. Cum se zice, după un drum pe care-l bați în lung și-n lat rămân doar niște frânturi de imagine, nimic mai mult. Dacă ar fi să descriu stările pe care le [...]
Văzut film
văzut film One Day, citit, corectat, corectat și citit. în același timp stau și mă-ntreb cum se poate ca unii să aclame venirea sau ivirea în peisajul politic al marelui magnat, Dan Diaconescu (sau, așa cum îi spun prietenii, musiu D.D.). este incredibil cum, în timpuri de restriște, când pare că Isus își va scoate [...]
aforisme prelun-gite
uneori, cred că Biblia ar trebui să fie cartea de căpătâi a fiecăruia dintre noi. cu ea începe și cu ea se termină marile curente literare. apoi, nu cred că s-a mai scris ceva la fel de mare ca importanță ca Biblia, lăsând deoparte curentele literare, sistemele filosofice și marile teorii ale umanității. m-am născut [...]
Aforisme prelun-gite
încep să regret că am un creier, că am o conștiință de sine. comparate cu mine, animalele mi se pare că sunt adevărați maeștri ai înțelepciunii. ele nu se ghidează după niște precepte etico-sociale, sau politico-sociale sau orice altă combinație mai vreți voi. primii oameni aveau instinctele, ultimii oameni au rațiunea. cine e în avantaj? [...]
Aforisme prelun-gite
și când te gândești că acum jumătate de an eram doar un copil cu visurile până-n barba lui Dumnezeu, iar acum abia-mi mai târâi picioarele de-a lungul camerei… ai crede că sunt un schelet de 200 de ani, care a uitat ce e plăcerea, ce e durerea. ce sunt impulsurile și pasiunile devastatoare. dar oamenii [...]
Aforisme prelun-gite
e trist să te bucuri de lecturile copilăriei la bătrânețe. nu, nu sunt eu șontorogul, dar mă simt ca unul. de parc-aș mai avea oleacă și mi-aș da duhul. oamenii sunt atât de fragili; e de-ajuns să te uiți direct în ochii lor, și-i vei simți cum se îndoaie de genunchi!… căci, în definitiv, omul [...]
Aforisme prelun-gite
cel mai nasol este să-i vezi pe ceilalți cum se chinuie, în timp ce tu stai și citești, și citești, și citești. e penibil să știi că oamenii se duc la muncă, schimbă scutece, își înșală bărbatul/ femeia, în timp ce tu stai și-ți vezi nestingherit de plimbare, de gândurile tale filosofice sau nu. oamenii [...]
Aforisme prelun-gite
stau și vegetez ca o omidă, ca un porc, și singura-ntrebare care-mi vine-n minte-i: „ce este poezia?”. da, e atât de-nvechită întrebarea și atât de anostă, și, sigur, a primit și o multitudine de răspunsuri de la oameni de vază ai societății culturale. ideea de poezie pornește din antichitate, fiind prima oară delimitată de Platon/ [...]
