Articol lipit cu scotch

pentru că există oameni care folosesc XP SP 1, 2, 3, dar nu beneficiază de acele diacritice corecte cum găsim la Windows Vista/ 7, vă pun aici nu programul miracol sau altele, ci vă pun un link către programul miracol.

totul constă în a da click aici. de unde veți fi redirecționați către site-ul miracol care a făcut pentru mine acest fapt posibil (a folosi diacritice corecte fără a folosi Windows Vista/ 7). desigur, articolul ăsta e pentru cei care vor să scrie corect, folosind litere cf. standardul Academiei Române (ISO nu știu care).

ei. sper că vă e de folos.

mulțumesc dlui. secarica.ro și stefanmedia.ro pentru că au pus la dispoziție aceste progrămele simple, dar de efect.

Anunț 5

în susul paginii, ca să-mi fac reclamă, aveți o pagină intitulată: Despre „ca și”. vă invit să citiți, iar cei care vă știți cu musca pe căciulă să încercați să evitați aceste formulări, așa, ca idee.

Recenzie de carte

click aici pentru a citit recenzia de carte

Jurnalul unui pierde-toamnă

am fost azi la CAS (Casa de Asigurări de Sănătate), adeverință. stat 3 ore la coadă, țipete, înjurături, amenințări cu moarte și… mult, dar mult, stat în picioare!

cu doar 2 ghișee deschise, coada era destul de mare ca să poți să-ți iei câmpii, însă cu stoicism am reușit să ajung la ghișeu, care este, pentru noi, prostimea, un fel de poarta izbăvirii de păcate. și, în timp ce stăteam și-mi ziceam în gând „rezistă, rezistă, rezistă!”, mi-am dat seama că ar putea fi făcută un fel de zicală: „Dracul să te pună să mergi la CAS, că ieși de-acolo mai sfânt ca sfinții”, fiindcă, ce-i drept, te testează moral, civic și psihofiziologic.

am ieșit din clădirea albastră, tăcută și opulentă transfigurat, metamorfozat într-o ființă superioară, care și-a dat seama că bunul-simț și educația primite acasă, în cei 7 ani de copilărie, fac foarte bine și priesc.

lumea doarme, eu n-am somn, păi normal, dacă stai și te uiți la OTV și îl înjuri pe Băsescu, știind că l-ai Votat, cred și eu.
nu mai calc pe la CAS decât peste 20 de ani. și vorbesc serios, am văzut acolo toată familia tipologică a românului: nesimțit, misogin, mârlan, mincinos, umflat în pene, belicos, vorbăreț, agitat, ADHD-ist și, nu în ultimul rând, cei care-s cu mașinile, cu accidentele, cu banii și polița RCA la zi.

trai, nenicule!

anonim, încântat

Reblogged from Cenaclul „Corespunderi”:

-fragment-      cine mă cunoaște, nu mă vede. cine mă uită peste 2 secunde, m-a văzut timp de 2 secunde și                        jumătate. cine mă urăște, mă urăște cu poftă. dar cine mă cunoaște?                          vă rog, lăsați-mă să nu explic. fiecare simte și ceea ce nu înțelege. nu sunt bolnav. nici măcar nebun. nu mă doare nimic, am o alimentație sănătoasă, fac mult sport și îmi plac femeile pistruiate. mă …

lectură, Dana Ionică

2731 – 24, zi anonimă

citesc din Blaga, ceva despre cenzura transcendentă. o carte simpatică despre mistere, cunoaștere individuată, Marele Anonim și altele.
cu mici greșeli de tehnoredactare, dar acceptabil, pot trece peste. în afară de asta, super mișto.

+ nu știu cine a spus că SOPA și PIPA au fost adoptate, am căutat informații despre asta pe internet, nu am găsit nimic de genul. dar am găsit ceva legat de adoptarea legii în această zi de miercuri, din câte știu. deci „lupta nu s-a terminat”, cum ar zice Gengis Han.

Văzut film

văzut film One Day, citit, corectat, corectat și citit. în același timp stau și mă-ntreb cum se poate ca unii să aclame venirea sau ivirea în peisajul politic al marelui magnat, Dan Diaconescu (sau, așa cum îi spun prietenii, musiu D.D.). este incredibil cum, în timpuri de restriște, când pare că Isus își va scoate țepii din tâmple, când marea va cânta ultima odă a valurilor, acest titan, acest olimpian ales și trimis de mâna lui Zeus însuși, vine și ne întinde mâna și spune „veniți, am venit să vă duc în cetatea zeilor, unde nu e nici plânset, iar mierea curge fără oprire!”

veniți, veniți să vedeți prostia omenească, strigă idiotul satului

Nimic ce nu poate fi trecut cu vederea

omul, acest animal dependent de uneltele sale, cade într-o groapă plină de rahat, fiindcă uită care-i sunt valorile. uită, și se prostește pe generație ce trece, ca și când, în loc să evolueze, să atingă acea stare de inefabil pe care au visat-o strămoșii săi, dinadins regresează pe scara valorilor morale, civice, etice, estetice. pentru el revoluția nu mai e ce era cândva, pentru el nu mai există fundament și argument.

îți răspunde într-un mod absolut negativ, aproape brutal „Pentru că așa vreau. Pentru că nu vreau!”. este atât de dureros să vezi o lume întreagă prostindu-se și o lume și mai întreagă râzând de prosti lor și de diletantismul său. al poporului? sau al populației revoluționare? grea întrebare.

mi-ar fi greu s-aleg între popor revoluționar și populație revoluționară fiindcă nu prea se mai demarchează un concept de celălalt, pentru că au ajuns să fie folosite ca substituenți și termeni echivalenți.

cel mai urât e atunci când ți se creează un orizont al așteptărilor, iar atunci când faptul e aproape să se împlinească situația, ești amânat pentru o dată ulterioară, în condițiile unui dat și unei sentințe: „tu încerci să îngrădești Libertatea cuiva de a”. este dezamăgitor pentru unii să se-ntâmple așa. pentru că știi că ți se bate obrazul și lumea-ți sare în cap, dar când e să se țină lumea de un cuvânt dat, ei bine, atunci situația se schimbă. păi cum?!

suntem liberi să facem ce dorim, căci suntem democrați și democratici, dar cu tente democratiste.

uneori mi se face scârbă de diferența dintre idee (prin intenție) și faptă, diferență uriașă, de altfel. de parcă toți ar fi liberi, și toți ar ști ce vor să.

e aiurea!

Poem

să nu-ți creadă ochii femeii, căci nici nu știi când îți cad ca două bile, poc-poc, pe jos, lovindu-se de parchetul dur, inflexibil, rece, distant. și, apoi, te pomenești că poetizezi în piața unirii, nr. 5, să nu crezi că totul este atât de roz, încât
mă poți lega de barele patului și să mă faci sclavul tău,

să nu-ți creadă ochii, femeie, că poți să mi te vâri în suflet și să dansezi în jurul focului fumegător ca să implori iertarea zeului Soare, care te va arde, și te va lăsa grea, și-ți va fura legătoarea și inelul, semne ale virtuții

femeiești. vreau să-mi iau câmpii înapoi în burta mamă, unde e cald și bine!

Melodie

o melodie foarte frumoasă, pe care aș asculta-o nonstop

Poem (?!)

să-ți spun ceva, vrei să-ți spun ceva?

uneori Dumnezeu este mai om decât Omul, este mai păcătos decât orice
păcătos ce merge duminica la biserică și în Biserică.

uneori Dumnezeu este mai milostiv decât orice litanie invocată de preoți
în fumul tămâios și miros smirnei. este mai milos decât
Nicolae, care-mi dă pe stradă doi gologani și doi bani de aur.

uneori, sunt mai păcătos decât Satana însuși, iar Dumnezeu plutește cu fața-n sus, liniștit, ascultând valurile
Oceanului ce fel se mulează pe corpul său plin de dharma
și bunătate.

uneori, Dumnezeu nu e…